Cum jocurile video învață lumea să vorbească engleza

Contextul este lipiciul care ne ajută să conectăm informații noi cu tot ceea ce știm deja despre lume. Acesta este motivul pentru care atunci când învățăm o limbă, acoperim o serie de subiecte precum hobby-urile sau vacanțele, în loc să învățăm toate cuvintele în ordinea în care apar într-un dicționar care începe cu A și se termină cu Z. Fără context adecvat, informația nouă nu are de ce să se atașeze în creierul nostru și devine aproape imposibil de reținut.

Jocurile video stabilesc un context excelent, oferind o narațiune puternică și captivantă, o poveste. Oamenii sunt atrași de povești. O narațiune puternică este convingătoare, deoarece declanșează un răspuns emoțional, care, la rândul său, o face memorabilă. De aceea, povestirea este un instrument atât de puternic în marketing, politică, afaceri și media. De-a lungul vieții, ne bazăm pe memoria episodică, amintindu-ne fapte și evenimente concrete pe care le-am trăit, care sunt legate între ele în procesul de învățare.

Jocurile video, în general, oferă o narațiune puternică și captivantă, în care jucătorul este intrinsec motivat să participe. De asemenea, o motivație intrinsecă similară apare și pentru a comunica într-un context semnificativ. Motivația intrinsecă se referă la faptul că, în viața reală, vorbim, scriem, citim sau ascultăm atunci când avem nevoie, când există un motiv pentru a face acest lucru. Unele medii de joc sunt foarte bogate în limbaj, altele nu îl necesită deloc. La asta se poate adăuga și mențiunea că jocurile care au opțiunea multiplayer și adună prin ea jucători din toată lumea vor impune, desigur, un nivel minim de engleză; și așa intervine motivația intrinsecă. Dacă nu vorbim, nu avansăm în joc. În cazul pokerului online, care poate fi accesat cu ușurință de oriunde prin aplicația mobilă, atunci când un jucător ia un loc la o la masă virtuală, a vorbi în orice altă limbă decât engleza înseamnă nerespectarea rutinei unui joc corect. Pot exista unele excepții de la regulă în anumite situații, dar acest fapt reprezintă una dintre indicațiile unui joc corect, împreună cu evitarea oricărei coliziuni sau pierderea unei mâini în favoarea unui alt jucător. Și, bineînțeles, reprezintă un lucru bun, pentru că îi motivează pe oameni să-și pună în practică abilitățile lingvistice și să nu le folosească doar în scris, ci și verbal.

Într-un joc precum Minecraft, cursanții sunt motivați să rezolve puzzle-urile lingvistice, deoarece aceste soluționări le asigură progresul în joc. Sunt încurajați să persevereze în învățarea lor, atât de mediul de joc, cât și de personajele pe care le întâlnesc. Jucătorii pot alege căror părți să acorde cea mai mare atenție, dar nu le pot evita nicicum. Limbajul este integrat în interacțiunile din joc. Pentru a progresa, jucătorii nu au de ales decât să comunice… în engleză.

Poate părea contra-intuitiv, dar atunci când cineva învață o limbă, greșelile pot fi benefice atunci când cursanților li se oferă posibilitatea de a le observa și de a reflecta asupra lor într-un mediu sigur. Jocurile video sunt excelente pentru a oferi o mulțime de oportunități sigure de exersare. De exemplu, jucătorii sunt liberi să se îndepărteze de direcția greșită sau, din contră, să scrie în mod intenționat greșit un cuvânt. În loc să piardă puncte și progrese, fiecare greșeală va avea ca rezultat mai mult avans în tainele limbii engleze și direcționare către soluție. Această libertate de a eșua în jocurile video este cheia practicii lingvistice neinhibate și este fundamentală pentru aventurile computerizate.

În toate tipurile de contexte de învățare, autonomia celui aflat în postura de a învăța este un alt pilon al succesului. Cu cât el este mai implicat în propriul proces de învățare, cu atât rezultatele sunt mai fructuoase. În sălile de învățare a limbilor străine, cursanții sunt încurajați să-și dezvolte abilitățile de studiu alături de ascultare, scriere, vorbire și citire – păstrând note de vocabular coerente, desenând hărți mentale și elaborând strategii pentru susținerea examenelor.

În jocurile video, procesul de a ajunge în postura de a lua decizii în mod independent este încurajat în mod natural prin natura sarcinii în mână: jucătorul trebuie să descopere căi de ieșire din situații dificile, revenind frecvent la punctul de plecare și pornind de la capăt pentru a progresa în cadrul jocului. Făcând acest lucru, jucătorii nu numai că își dezvoltă simțul curiozității, ci și perseverența, abilitățile de rezolvare a problemelor și încrederea. 

Nu rata
Pe acelasi subiect