Stiati ca ingestia de par poate provoca mase de pana la 3 kilograme in greutate? Acesta este ceea ce se poate intampla la persoanele cu sindrom Rapunzel. Cititi mai departe pentru a afla mai multe despre aceasta tulburare rara.
Sindromul Rapunzel este o tulburare foarte rara care se manifesta prin prezenta unei mase de par in stomac sau intestin datorita ingerarii voluntare si compulsive a parului in sine (tricofagie).
Aceasta tulburare este asociata cu tricotilomania si produce complicatii gastrointestinale grave. In acest articol vom afla ce sunt tricotilomania si tricofagia, ce simptome au si care sunt cele mai eficiente interventii.
Este o tulburare care afecteaza preponderent femeile tinere si cauzele nu sunt in totalitate clare, dar se intuieste ca este asociata cu stima de sine scazuta, anxietate si probleme depresive, pe langa tricotilomania deja numita, despre care vom vorbi mai tarziu. , si alte tulburari.
Simptomele sindromului Rapunzel
Un tricobezoar este o masa care se formeaza in stomac sau intestin in urma ingerarii parului . Cu toate acestea, tricofagia nu provoaca intotdeauna tricobezoare.
Timpul care trece de la momentul in care persoana incepe sa ingereze parul pana la momentul in care incepe sa manifeste simptome este variabil. Unele dintre simptomele care pot indica prezenta unui tricobezoar sunt:
- Pierdere in greutate.
- Simptome de obstructie a iesirii din stomac sau intestin.
- Greata, varsaturi, senzatie mereu de satietate si imposibilitate de a manca.
- Diaree.
- Halitoza.
- Anemia feropenica.
- Sange in scaun.
- Alopecia areata asociada a la tricotilomania.
Diagnosticul este dificil, deoarece pacientii neaga adesea ingerarea parului . Prezenta oricaruia dintre simptomele de mai sus poate fi un indicator al tricofagiei.
In plus, prezenta alopeciei poate indica faptul ca persoana are o tulburare de smulgere a parului (tricotilomania), care este uneori asociata cu ingestia, ceea ce ar putea ajuta la ghidarea diagnosticului.
Diagnosticul definitiv se poate realiza prin analiza scaunului, ecografie, rezonanta magnetica sau gastroscopie, aceasta din urma fiind cea mai buna tehnica pentru confirmarea prezentei trichobezorilor.
Trichotilomania si simptomele acesteia
Trichotilomania sau tulburarea de smulgere a parului consta in tragerea compulsiva a parului . Parul smuls poate fi din orice regiune a corpului, cele mai frecvente zone fiind scalpul, sprancenele si pleoapele (genele).
Smulgerea poate fi asociata cu diferite ritualuri, precum alegerea unui anumit tip de par, manipularea lui mai tarziu, punerea lui in gura…
Unii oameni experimenteaza senzatii ciudate si incomode inainte de a-si smulge parul, care sunt usurate ulterior. Faptul de a -si smulge parul nu este de obicei dureros, desi poate provoca caderea parului care este adesea foarte vizibila, cum ar fi „tonsura tricotilomania”.
Aceasta tulburare afecteaza cel mai adesea femeile si poate aparea la orice varsta . Asocierea sa cu tricofagia este, de asemenea, mai frecventa la femei. Este o tulburare cronica si fluctuanta, desi se poate imbunatati cu un tratament adecvat.
Tratamentul sindromului Rapunzel
Primul pas pentru corectarea tulburarii ar putea fi aplicarea unui tratament pentru tricotilomanie, deoarece daca limitam smulgerea parului, se poate reduce si ingestia acestuia.
Cel mai recomandat tratament pentru tricotilomanie este inversarea obiceiului, sau inversarea , de catre Azrin si Nunn. Componentele sale principale sunt:
- constientizare . Este vorba de a face o descriere a comportamentului problematic (smulgerea parului), a antecedentelor si a consecintelor, pentru a promova constientizarea.
- raspuns competitiv. Este vorba despre antrenarea si executarea unui comportament care este incompatibil cu comportamentul problema.
- Motivatia. Motivati-va sa duca la indeplinire tot ceea ce ati invatat, revizuind inconvenientele obiceiului problematic, cautand sprijin social si facand expozitii publice despre realizarile.
- Generalizare. Repetati intregul proces in diferite zone ale vietii subiectului.
Poate fi folosita si expunerea cu prevenirea raspunsului . Aceasta consta in expunerea pacientului la senzatiile neplacute care preced tragerea parului si blocarea executiei raspunsului (tragerea parului).
Obiectivul acesteia este ca persoana sa se obisnuiasca cu senzatia fara a fi nevoie sa emita raspunsul compulsiv care reduce.
Tratamentul sindromului Rapunzel consta in dizolvarea maselor, pe cale chimica sau enzimatica, sau in extractia tricobezoarelor prin endoscopie sau interventie chirurgicala, impreuna cu tratamentul medical al posibilelor si grave complicatii derivate.
Curiozitati despre sindromul Rapunzel
A fost descris pentru prima data de chirurgul ED Vaughan si colaboratorii sai in 1968 , dar in secolul al XII-lea i.Hr. C. Trichobezoarele de la animale erau deja ingerate datorita credintei ca au proprietati medicinale.
Este o afectiune foarte rara si in prezent au fost descrise putin peste 100 de cazuri in lume . Numele sindromului vine din povestea Brothers Grimm, in care Printesa Rapunzel era prinsa intr-un turn si trebuia sa-si arunce parul lung pentru ca printul sa se catere pentru a o salva.
Aspectul unui tricobezoar poate semana foarte mult cu forma coamei lui Rapunzel si poate fi sub forma unei impletituri sau a unei coade de cal. Indiferent de culoarea parului ingerat, culoarea bezoarului este intotdeauna negru foarte inchis si poate contine si urme de alimente nedigerate. Acumularile de par pot avea diverse dimensiuni, forme si greutati, pana la 3 Kg.