Fobii, anxietate, angoasa paralizanta… Mecanica fricii nu este atat de misterioasa pe cat credem. De fapt, urmeaza linii directoare foarte specifice care ne pot permite sa-l dezactivam si sa-l reducem pentru a avea o viata mai satisfacatoare. Va explicam cum.
Desi teoria cu doi factori a lui Mowrer a fost enuntata in 1939, este inca unul dintre cele mai interesante modele. Este din doua motive: primul pentru ca ne permite sa intelegem mecanismele fricii si modul in care se produc tulburarile de anxietate si fobiile. Al doilea motiv pentru care ne ofera un punct de plecare valoros pentru a ne ocupa de multe dintre acele manifestari in care frica limiteaza bunastarea.
A vorbi despre anxietate se refera inevitabil la frici si anxietati. Nicio dimensiune nu este la fel de complexa si poliedrica precum frica insasi. Poetul Horacio spunea ca cei care traiesc in frica nu vor fi niciodata liberi. Putine rationamente sunt la fel de adevarate ca acesta, desi nimic nu este atat de tipic fiintei umane ca adapostirea de preocupari si temeri.
La urma urmei, ele fac parte din natura noastra si actioneaza si ca mecanisme de supravietuire. Cu toate acestea , uneori, derivam in stari clar lipsite de aparare si patologice . Tulburarile de panica, obsesiile sau acele fobii care ne limiteaza complet capacitatea de a avea o viata normala orchestreaza viata de zi cu zi a mii si mii de oameni.
Sunt stari care ne colteaza in linistea caselor noastre si pe care nu toata lumea le intelege. Intelegerea celor mai elementare mecanici ale fricii ne poate ajuta sa ne demascam cel mai mare dusman . Sa mergem mai adanc.
Teoria cu doi factori a lui Mowrer: in ce consta?
Teoria cu doi factori a lui Mowrer a fost enuntata de Orval Hobart Mowrer in 1939. Acest psiholog american si profesor de psihologie la Universitatea din Illinois este cel mai bine cunoscut pentru cercetarile sale privind terapia comportamentala. Unul dintre interesele sale a fost sa stie cum apar fobiile si de ce sunt atat de greu de stins cand apar.
Este inutil, de exemplu, sa explici unei persoane cu frica de avioane ca este mai probabil sa fie ucisa atunci cand traverseaza un semafor decat intr-un accident de avion. Mintea se agata de anumite idei care se mentin in timp pana ne definesc complet comportamentul. Astfel, dr. Mowrer a fost un pionier in aceasta problema si datorita lui stim ce mecanisme mediaza in spatele multor procese de anxietate.
Temerile, fobiile si tulburarile de anxietate apar in doua faze, conform teoriei cu doi factori a lui Mowrer.
- Sa ne imaginam pe cineva care trebuie sa controleze fiecare aspect al vietii sale, cineva care este obsesiv si foarte exigent. Brusc, se urca pentru prima data intr-un avion si simte ca aceasta situatie scapa de sub controlul lui.
- Se simte inchis, legat, la mare inaltime fata de sol… Sufera un atac de panica si de atunci nu a mai putut sa prinda un avion.
- Nu numai asta. Acum temerile i-au crescut: gandirea la vacante il ingrozeste, la fel ca la serviciu . A fi fortat sa prinda din nou un avion intensifica si mai mult anxietatea.
In acest exemplu, vedem asadar doua faze, doua dimensiuni care definesc teoria cu doi factori a lui Mowrer. Ele sunt urmatoarele.
Faza 1. Conditionarea clasica
Dr. Orval Hobart Mowrer si-a concentrat cercetarile din cadrul teoriei behaviorismului. Astfel, primul proces care mediaza aparitia fobiilor si a multor tulburari de anxietate este conditionarea clasica:
- Un stimul aparent neutru si inofensiv (un avion, un paianjen, un loc de munca, un supermarket aglomerat etc.) devine brusc un stimul dureros sau traumatizant.
- De exemplu, ca urmare a unei experiente proaste cu colegii mei, acum in fiecare zi imi este mai greu sa ma trezesc si sa merg in acel loc. Munca mea a devenit un focus care genereaza disconfort.
- Dupa cum vedem, in aceasta faza se traieste ceva aparent normal intr-un mod neplacut.
Faza 2. Conditionare instrumentala
Dupa ce a suferit impactul conditionarii clasice (un stimul specific capata o conotatie dureroasa), normalul este ca a fost suficient pentru a evita acea situatie, pentru a reveni la normalitate. Cu toate acestea, cand vine vorba de fobii si anxietate, creierul nu functioneaza asa.
Acesta este momentul in care intra in joc a doua faza, adica conditionarea instrumentala.
Sa continuam cu exemplul locului de munca traumatizant, cel in care am fost hartuit sau aglomerat . Aparent, ar fi suficient sa parasesti acel job pentru ca toata suferinta sa se termine.
- Cu toate acestea, acest lucru nu se intampla intotdeauna. Se poate intampla ceva mult mai complex si, de asemenea, comun: orice scenariu de lucru imi aminteste de experienta mea din trecut.
- Amintindu-mi tot ce s-a intamplat, sufar si imi este imposibil sa ma intorc la munca. Mintea mea asociaza orice slujba cu ceea ce am experimentat in trecut.
- Cu acest comportament, ceea ce fac este sa intaresc frica: exista un stimul care ma sperie —> il evit—> evit si tot ce imi aminteste de acel stimul original—> cu asta imi fac frica si mai mare.
Prin urmare, ceea ce evit nu este stimulul aversiv original, fug de tot ceea ce seamana, este aproape sau imi aminteste de acel fapt.
Cum ne poate ajuta teoria bifactoriala a lui Mowrer?
Dupa cum subliniaza Giorgio Nardone , „Frica vazuta in fata se transforma in vitejie si curaj ; in timp ce cel evitat devine intotdeauna panica.
Teoria bifactoriala a lui Mowrer ne arata baza irationala a multor temeri si modul in care acestea ne limiteaza viata . De exemplu, este in regula sa fugi de ceea ce doare, de ceea ce actioneaza ca o amenintare reala. Cu toate acestea, multe dintre fobii si frici nu sunt logice si nu ne garanteaza supravietuirea, ci mai degraba ne limiteaza viata.
Tehnicile de expunere sunt cu siguranta potrivite pentru a face fata acestor realitati psihologice. A ne pune in fata stimulului fobic terifiant si a rationaliza ca frica este intotdeauna un pas bun. La fel, terapia strategica scurta este si astazi o resursa buna pentru a debloca tot ceea ce ne limiteaza, care ne lasa prinsi in cusca fricii.
