De ce nu s-a fraudat referendumul si razbunarea fantomaticului Basescu

Referendumul din iulie 2012 are cel putin un merit: acela de a fi consacrat o stare de fapt. Anume, apartenenta lui T. Basescu la ordinul fantomelor politice. Nu-i vorba, in acest select club pseudo-presedintele ar fi putut ocupa si rangul de Mare Maestru de grad ’89, inca din 6 decembrie 2009, data la  care ininteligibilul M. Geoana a castigat – in pofida imensului angrenaj inteligent prezidential – alegerile in Romania cu aproape 20 000 de voturi in plus. Sau, cel mai tarziu – din 6 mai 2010. Momentul in care, asemeni unui lider tribal subsaharian, a iesit intr-o maniera cat se poate de neconstitutionala si sinucigasa pentru a anunta in locul pigmeilor politici guvernamentali masurile de austeritate fara precedent, dovedite ulterior a fi fost preludiul unui experiment social de sorginte totalitara al miopilor lideri contemporani ai UE.

Cu toate acestea, avem de-a face in cazul lui T. Basescu cu o fantoma extrem de razbunatoare. De la nevrotica si manifesta gandire magica, migalos superstitioasa, ce l-a determinat sa purifice simbolic tribuna de la Cotroceni pangarita de vrajmasul simbolic insa interimar Antonescu – pana la motivatia intima a asumarii masurilor de austeritate (ce consta, simplu si brutal, in dorinta de razbunare pe un popor care i-a dat emotii la obtinerea improbabila a celui de-al doilea mandat), capacitatea vindicativa a lui Basescu dovedeste un continuu proces de perfectionare.

Ura lui Basescu fata de poporul roman, certificata chiar de maestrul sau de ceremonii magice Aliodor Manolea, nu putea decat sa fi crescut cu ocazia salutara a referendumului din ziua imnului Romaniei, 29 iulie 2012. Fructele acestei uri nu vor intarzia sa se faca vazute. Deocamdata ele se manifesta prin gura bine conservatului Morar, a majordomului prea rozaliu Videanu si a comisarului in devenire, fost yoghin penitent – Monica Macovei. Cei trei predicatori basescieni ai urii fata de 7 milioane de alegatori.

Toti trei se contrazic insa, in maniera consacrata de prea euforicul lor patron. Morar vorbeste de maximum 60 de sectii, la care frauda ar fi putut fi de 15 procente. Adica, mai pe inteles, de 15 procente din cel mult 100.000 de alegatori – 15.000 de oameni. Videanu, de mult incurabil (cu toate ca nu bea si nu fumeaza)  in ale mitomaniei – oscileaza amnezic si delirant intre 2,5 milioane si 1 milion de voturi in plus. Ceea ce este o imposibilitate statistica, dar si efectiv fizica, in pofida incapacitatii de calcul a unui anume herr Gordon. Iar M. Macovei, aceasta Marylin Manson (!) a politicii romanesti inchise pe dreapta vorbeste nonsalant si perfect aberant despre 1,5 milioane de voturi inventate de incomparabilul Dragnea, veritabilul Houdini varianta 2.0 . Sursa fiind, desigur – presa..

Imposibilitatea logica este evidenta. Este vorba de fapt, inca de la vizita lui Gordon, de crearea unui inabil si mincinos alibi pentru legitimitatea ilegitimului Basescu. Ales de 5.277.068 de prezumtivi si improbabili alegatori in decembrie 2009, Basescu a fost invalidat masiv si transformat intr-un politician fantoma de votul a 7.403.836 dintre romanii care voteza si conteaza.

Unde se fura la un referendum? Cel mai bine ne poate demonstra aceasta dublul referendum prezidential din 22 noiembrie 2009. Pentru a obtine cvorumul de 9 milioane si aproape 150 000 de electori in 2009 voturile nule au avut parte de o crestere masiva. Daca la referendumul – fara cvorum – din mai 2007 au fost 62.858 de voturi nule, in 2009 a aparut ametitoarea situatie care urmeaza:

Referendum 2009, unicameral

18.293.277 inscrisi pe liste

9.320.240 prezenti (50,95%)

6.740.213 au votat DA (77,78%)

1.925.209 au votat NU(22,22%)

653.234 voturi nule (3.57%)

Este evident ca s-a completat numarul de voturi nule pana la obtinerea unui cvorum de 9.320.240 prezenti (50,95%). Voturile nule s-au ridicat la vertiginoasa cifra de 653.234 (3.57%). Alegerile si referendumul din 2009 au fost organizate de guvernul interimar PDL. Cate voturi nule am avut la referendumul organizat in 29 iulie 2012 de guvernul USL? Conform antena3.ro la 1 august 2012 BEC a dat urmatoarele rezultate: ”Din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente, de 18.292.464, au participat la referendum 8.459.053, reprezentand 46,24%. Din acestia, 7.403.836 (87,52%) persoane au votat “Da”, 943.375 (11,15%) au votat “Nu”, iar 111.842 (1,32%) au fost voturi nule.” La voturi nule deci nu s-a furat.

La cele cu Nu era cu putinta oare vreo frauda masiva? Uniformitatea repartitiei voturilor intre Da si Nu infirma aceasta ipoteza: cu exceptia Harghitei si Covasnei, unde procentul de Da a fost de 68,13%, respectiv de 76,75% in defavoarea lui Basescu, in restul judetelor procentul a oscilat uniform intre 91,32% (Teleorman) si 81,87% (Bistrita-Nasaud). O fraudare atat de uniforma a celor 943.375 (11,15%) care au votat Nu, cu determinarea specifica votantilor lui T. Basescu – era imposibila logic. Nimeni nu poate frauda peste tot in procente egale fara existenta unui aparat extrem de masiv si ramificat, ce nu poate ramane nedescoperit de procuratura si serviciile secrete. In plus, in cazul unui furt atat de masiv, de 700 000 de voturi cu Nu, sa presupunem, nimic nu ar fi impiedicat dublarea cifrei si obtinerea cvorumului final. Aceasta ipoteza cade astfel si ea. A fost vorba de un trend statistic ireversibil al unui procent de aproximativ 10-15 % de votanti pro-Basescu indisciplinati care nu au boicotat.

In privinta celor 7.403.836 de votanti care au cerut demiterea lui T. Basescu, bineinteles la fel de uniform repartizate, nu putem decat sa observam ca procentele prezentei la vot au fost si ele uniforme in functie de provinciile istorice. De altfel, in fiefuri ale USL, precum judetul Iasi (al sefului de campanie Fenechiu) sau capitala, in care toti primarii de sector si primarul general provin din USL, nu s-a obtinut cvorumul, prezenta la vot fiind de 45,97%, respectiv de 40,47%. In plus, procentele de prezenta din Harghita si Covasna, de 13 si respectiv 18%, sunt in stricta conformitate cu procentul populatiei romanesti cu drept de vot. Procentul de votanti pro-Basescu fiind mai mare din pricina atitudinii liderilor UDMR si a lui Viktor Orban, colegul de dictatura estetizata al lui T. Basescu. Nu se regasesc voturi suspecte in plus. In rest, harta prezentei  vorbeste de la sine.

Cu exceptia devierilor locale de mica insemnatate, irelevante statistic si care se intalnesc invariabil la fiece runda de alegeri, de care vorbea Morar – avem in fata o realitate irepresibila: USL a refuzat sa fraudeze scrutinul. La fel cum a refuzat presedintele interimar Crin Antonescu modificarea legii, pentru a organiza referendum in doua zile. Situatie ce nu se regasea pe lista magistrului Barroso, si pe care CCR a considerat-o constitutionala, la fel ca majorarea intervalului orar de vot. De altfel, Constitutia actuala fiind aprobata cu dificultate prin referendumul din 18 si 19 noiembrie 2003, CCR nici nu ar fi avut de ales..

Liderii USL, ca si poporul roman, au avut insa de ales – si au ales. Fiecare. Daca nefraudarea referendumului, la voturi nule intru pilda (precum in educativul an 2009), este meritorie, neorganizarea scrutinului in doua zile, avand in vedere anotimpul, cel putin – se va dovedi o grava eroare.

Abjectia transparenta a acuzelor goebbelsiene ale venerabilului domn Videanu e numai inceputul razbunarii spectralului maestru T. Basescu. O razbunare avand ca tinta principala nu atat USL, cat poporul roman. De altfel, fantomaticul politician Basescu nu mai poate de acum decat sa isi asume in traiectul sau anecdota cu cele doua fantome, care discutand in soapta se intrabau: ”Auzi, tu crezi in oameni?”

Basescu si fantomaticul sau ordin (politic) nu cred. Si aceasta stare de fapt nu va intarzia sa isi arate straniile sale efecte.

Nu rata
Pe acelasi subiect