Litiaza renala – cauze si simptome

Litiaza renala inseamna prezenta de formatiuni solide (calculi) in rinichi sau in caile urinare. Este una dintre cele mai frecvente boli ale aparatului urinar si apare de 4 ori mai frecvent la barbati (dupa 50 de ani apare si la barbati si la femei, in mod aproximativ egal). Boala debuteaza, de obicei, in decada a treia si a patra de viata.

Calculii urinari sunt formatiuni policristaline formati din diverse substante organice si saruri (oxalat de calciu, fosfat de calciu, urat, cistina sau struvit). Cei mai frecventi sunt calculii cu saruri de calciu (75-85%), urmati de saruri de struvit (10-15%) si apoi de litiaza urica (7-8%).

Cauzele aparitiei calculilor sunt multiple, iar formarea lor este influentata de numerosi factori de mediu (umiditate, temperaturi crescute), de obiceiuri alimentare (dieta cu aport crescut de proteine si sodiu). Consumul scazut de lichide favorizeaza aparitia calculilor, prin producerea scazuta de urina si cresterea concentratiei tuturor cristaloidelor.

Factorii genetici sunt alta cauza de aparitie a calculior renali: cistinuria, acidoza tubulara renala distala. Infectiile urinare si anomaliile cailor urinare pot determina formarea de calculi urinari.

Litiaza urinara poate fi asimptomatica putand fi descoperita cu ocazia unor analize de rutina. Simptomele apar in functie de localizarea calculului, de obstructia partiala sau totala, de iritatia locala produsa de calculul care migreaza si de complicatiile care pot aparea. Calculii urinari obstructivi se manifesta, de cele mai multe ori, sub forma unor dureri colicative (colica renala). Durerea apare brusc, este localizata in zona lombara si iradiaza anterior sau pe traiectul ureterului si in organele genitale externe. Bolnavul poate prezenta greata si varsaturi si este foarte agitat, negasindu-si o pozitie in care sa nu il mai doara. Pe langa acestea bolnavul poate prezenta simptome urinare: polakiurie (urinat ‘putin si des”), disurie (pacientul urineaza cu efort) si hematurie (prezenta de sange in urina).

Importante pentru punerea diagnosticului de litiaza renala sunt investigatiile de laborator si imagistice. Dintre acestea fac parte: sumarul de urina si sedimentul urinar, ph-ul urinar, analiza urinii colectate in 24 de ore si analize de sange pentru determinarea calciului seric, a electrolitilor serici, acidul uric, fosfatii, etc.

Investigatiile imagistice cuprind radiografia abdominala, ecografia abdominala, urografia intravenoasa.

In cazul eliminarii calculilor se poate face analiza chimica a acestora, cunoasterea structurii acestora fiind in primul rand folositoare pentru eficacitatea tratamentului profilactic.

Complicatiile litiazei renale pot sa apara datorita obstructiei (anurie calculoasa, hidronefroza, rinichi sclero-atrofic), pot fi infectioase (pielonefrita acuta, pionefroza, flegmon perinefretic) si tardive (insuficienta renala cronica).

Evolutia si prognosticul bolii depind de existenta complicatiilor (hidronefroza, infectii, gradul afectarii functiei renale), de numarul, dimensiunea si de tipul de calculi.

Tratamentul medical consta in administrarea de analgezice, antispastice (in caz de colica renala), tratarea infectiilor, prevenirea recurentelor.

In caz de obstructie totala pe rinichi unic sau obstructie totala cu infectie tratamentul chirurgical se impunde de urgenta. Tratamentul chirurgical trebuie luat in considerare si in celelalte cazuri (ureter obstructionat – calcul imobil, calcul mai mare de 5 mm, durere persistenta) si in caz de persistenta a simptomelor urinare (durere, infectie, hematurie).

Tratamentul profilactic cel mai eficient consta in cresterea aportului de lichide in general si in special in timpul meselor si dupa mese si seara la culcare.

Nu rata
Pe acelasi subiect