Robert este administratorul celui mai influent blog gay romanesc – DarkQ. La 20 de ani a realizat ca nu are rost sa se minta la nesfarsit, asa ca a recunoscut: Da, sunt gay! Nu face din asta un subiect tabu, dar nici nu-i place sa dezvaluie prea mult din ceea ce ar trebui sa fie intimitatea lui. Robert este foarte revoltat de modul in care mass-media a ajuns sa promoveze homosexualitatea si considera ca ar trebui sa se puna mai mult accentul pe adevarata sa fata.
Madalina Ion: Sa o luam cu inceputul… cum a fost mediul in care ai crescut?
Robert: Copilaria mea a fost ca oricare alta. Aveam 8 ani cand a venit Revolutia, tin minte ca mama pusese perne umplute cu puf de gasca in geam. Ce am vazut la parintii mei a fost un model de cuplu cum rar se mai poate intalni in ziua de azi… loiali unul altuia, devotati, grijulii. Sunt extrem de recunoscator soartei din acest punct de vedere.
Madalina Ion: Care a fost momentul in care ai realizat ca da, esti gay?
Robert: Oh, probabil in fazele timpurii ale adolescentei. In general societatea e formata dupa niste reguli stricte. Colegii de scoala fluierau dupa fete, le carau gentile sau cei mai curajosi culegeau cate o floare din curtea scolii pentru a le sensibiliza. Ei bine, eu nu am avut o pornire catre asa ceva. Dar mi se pareau foarte dragute toate aceste „abordari”, din perspectiva privitorului.
Nu cred ca se poate vorbi de un anumit moment, fix, in care realizezi ca esti gay. Totul e un proces de autocunoastere. Avusesem si cateva prietene dar nu m-am simtit niciodata implinit sentimental. Am avut parte la un moment dat, pe la 20 de ani, de o poveste mai stufoasa cand am realizat ca nu pot sa ma mint in continuare. Cred ca acel moment a fost crucial. Cred ca atunci, in acea perioada, am acceptat faptul ca oamenii nu „trebuie” sa fie toti intr-un anumit fel si ca de fapt e dreptul nostru, al fiecaruia, sa iubeasca suflete… si nu sexe.
Madalina Ion: Cum au reactionat parintii tai cand le-ai spus ca esti gay?
Robert: Parintii mei sunt oameni destul de conservatori insa spre uimirea mea nu a fost chiar prapadul care ma asteptam sa fie. Ca si oricare alt parinte, evident ca si-au pus intrebarea cheie „Unde am gresit?”, insa le-am explicat ca lucrurile stau putin altfel.
Tata a fost ceva mai reticent, mi-a zis ca voi face inchisoare daca se afla. El nu stia ca faimosul Articol 200 fusese abrogat deja, dar peste ani am realizat substratul vorbelor sale. Cu siguranta ca si in perioada de dinainte de ’89 erau homosexuali care din pacate au fost inchisi si maltratati ca niste animale.
Deci, reactia parintilor mei a fos una cat se poate de normala. Ideea principala pe care au inteles-o ai mei a fost ca fericirea unui om nu este o pasare maiastra al carei zbor sa fie directionat de societatea in care traim.
Madalina Ion: Au fost prietenii pe care le-ai pierdut dupa ce ti-ai dezvaluit orientarea?
Robert: Nu. Orientarea mea sexuala a fost mereu un mic artificiu. E ceva intim. Nu avea de ce sa-mi afecteze relatiile sociale. Bine, acum nici nu mi-am pus o emblema in piept cu „Eu sunt gay!”. Nu vad de ce as face reclama la o latura a vietii mele. Nici heterosexualii nu au embleme pe piept pe care sa scrie „Eu sunt heterosexual!”. Pana la urma, toate acestea sunt simple etichete.
Madalina Ion: Traim intr-o Romanie deloc ingaduitoare, inca urmarita de ideile preconcepute. Cum este Robert de la locul de munca?
Robert: Da, asa este. Romania din pacate este un mediu propice pentru ca ideile preconcepute sa dainuiasca. Dar nu este de condamnat… am avut trecutul aspru pe care l-am avut, Biserica este o componenta marcanta a societatii romanesti, si-apoi miracole nu se intampla peste noapte.
Robert de la locul de munca este ca orice alt angajat. Imi fac treaba, am satisfactii cand sunt felicitat, ies din cand in cand, rad, glumesc. Deci… ca orice alt Robert la locul de munca.
Madalina Ion: Au fost job-uri la care ai renuntat din cauza faptului ca ai tai colegi de munca te priveau urat?
Robert: Nu, nici povestire! Dupa cum spuneam mai sus, nu m-am simtit niciodata discriminat. Vezi tu, intrebarea ta este o idee preconceputa. Atat de mediatizata e povestea asta cu discriminarea incat oamenii au impresia ca un homosexual este vreo ciudatenie a naturii pe care lumea o priveste cu rautate. Ei, nu e chiar asa. Doar pentru ca televiziunile prefera sa invite in diverse emisiuni ciudati care se intampla sa fie homosexuali, nu inseamna ca toti sunt la fel.
Madalina Ion: Cum este acceptata homosexualitatea in Romania?
Robert: Aceasta e o intrebare foarte grea. Homosexualitatea este in continuare privita ca o boala de foarte multa lume. Ceea ce ma intristeaza este ca pana si unii psihologi sunt de parere ca homosexualitatea este o boala care, spun ei, se poate trata. Subconstientul unui om nu este background-ul telefonului mobil, pe care il stergi si pui altceva in loc.
Apoi, mai e si Biserica, care condamna homosexualitatea in conditiile in care e de-ajuns sa rasfoim mass-media si putem vedea diverse scandaluri la manastiri, diverse fete bisericesti care sunt homosexuali. Asa e lumea asta facuta! Masele se pot conduce foarte ușor prin propaganda, dupa cum ne-a demonstrat istoria de cateva ori pana acum. Dar, daca avem puterea, lucrurile se vad altfel se sus.
Aceasta acceptare de care vorbește toata lumea este mai mult un apel la egalitate. Nu mai putem discrimina pe cineva ca e evreu, negru, femeie, stangaci, musulman sau… homosexual. Totuși, traim intr-o societate in care viața privata a unei vedete constituie cap de afiș așa ca de ce n-ar fi un subiect fierbinte faptul ca cineva e homosexual? Prea puțini pot vedea in afara clișeului casatorie, cariera, copil, casa in rate, mers la Biserica duminica, pensie, moarte.
Madalina Ion: Te-ai muta intr-o tara deschisa orientarii sexuale?
Robert: Da, m-as muta intr-o alta tara, dar nu pentru ca este deschisa orientarii sexuale ci pentru ca gradul de civilizatie este mai ridicat si pentru ca nu ar trebui sa dau socoteala administratorului de bloc ca am facut dus noaptea la 3 si nu stiu ce batranica s-a trezit din somn ca ea a auzit cum curge apa (da, mi s-a intamplat).
Madalina Ion: Crezi ca-i diferit privit lesbianismul fata de homosexualitate?
Robert: Da, cred ca da. Cei care au studiat fenomenul spun ca barbatii se gandesc la sex de mult mai multe ori comparativ cu femeile. Apoi, femeile, prin natura lor, sunt mai submisive. Lumea e condusa de barbati, barbatii considera in general ca a tine la un alt barbat este o slabiciune… asa ca… femeile nu sunt judecate foarte dur cand vine vorba de sexualitate, dar baietii da.
Madalina Ion: Si apropo de lesbi vs. gay, sunt persoane incitate de ideea de tandrete dintre doua femei, dar in acelasi timp dezgustate de sarutul dintre doi barbati. Ce parere ai despre asta?
Razvan: Nu stiu exact, sunt carti de psihologie sexuala care pot explica fenomenul. Insa, presupun ca tine de imaginea sexuala proiectata asupra femeii si respectiv barbatului.
Madalina Ion: Foarte putini oameni fac diferenta dintre un gay si un transsexual; pentru ei, toti gay-ii se imbraca in fete. Ce anume le-ar schimba gandirea?
Robert: E bine de stiut ca transsexual se refera la un individ care nu se identifica cu sexul biologic. Transsexualitatea nu trebuie confundata cu homosexualitatea.
Legat de imbracatul in femei… homosexualii sunt si ei oameni, asadar nu se aplica acum un tipar universal. Insasi termenul ne spune de atractie sexuala intre aceleasi sexe. Adica un barbat este atras de un alt barbat si o femeie de o alta femeie. Majoritatea homosexualilor nu au absolut nimic iesit din comun daca ne referim la aspectul fizic. Sunt barbati in toata firea. Ei bine, acestia sunt homosexualii adevarati, din punctul meu de vedere.
Bun. Nevoia unora de a se imbraca in femei cred ca ia naștere din nesiguranța acestora vizavi de calitațile lor ca barbat. Nu? Ca daca a fi homosexual se refera la un barbat caruia ii plac barbații, nu vad de ce cineva s-ar simți mai atragator intr-o fustița.
Parerea mea este mass-media ar trebui sa promoveze și imaginea reala a homosexualilor. Sunt foarte mulți artiști, scriitori, pictori – oameni de valoare – care au o greutate in ceea ce spun, dar probabil ca ei nu sunt la fel se senzaționali ca unii care au fost tunși, batuți… etc.
Madalina Ion: Cati ani crezi ca trebuie sa mai treaca pentru ca Romania sa spuna DA! orientarii sexuale?
Robert: Romania spune deja DA! homosexualitatii din punct de vedere legal. Ca nea’ Vasile nu poate percepe niste lucruri asta e alta poveste care tine de… sociologie.
Madalina Ion: Prietenia dintre o femeie si un barbat homosexual a devenit deja cliseu. E adevarat ca se nasc prietenii frumoase si complete intre o femeie si un homosexual?
Robert: Da, asa se pare. Nu stiu de ce, nu mi-am pus problema niciodata. Probabil ca femeile se simt atrase de barbatii care nu constituie un pericol de „vanator”, adica se simt mai in siguranta langa un gay, care le place pentru ceea ce sunt ele ca oameni si nu ca pe o posibila prada de dormitor.
Madalina Ion: In Romania, comunitatea gay este cunoscuta doar pentru parada anuala. Dar ceea ce foarte putini oameni stiu este ca parada este punctul final; sunt o gramada de actiuni culturale, educative, proiectii de film, expozitii de fotografie, pictura. Ai avut contact cu toate astea? Povesteste-mi putin despre tot ce inseamna GayFest.
Robert: In calitate de administrator al celui mai influent blog gay romanesc – DarkQ – am fost invitat ca lider de opinie la mai toate evenimentele, asa ca da, am avut contact cu ele. Da, ACCEPT-ul organizeaza GayFest-ul an de an. Rolul primordial al GayFest-ului este acela de a face lumea constienta ca si noi, homosexualii, existam. Cel putin mie asa imi place sa privesc acest eveniment. Personal, nu am inteles niciodata de ce unii trebuie sa se imbrace la GayFest in femei dat fiind faptul ca acesta nu este un comportament definitoriu al homosexualitatii. Bunaoara, ar putea exista un mars al travesti-ului, unde orice om ar putea sa se imbrace in ce pofteste.
In afara de ACCEPT in Romania mai exista si PSI-ul, care merge mai mult pe educatie sexuala dar si combaterea homofobiei prin diverse activitati destul de ample.
Madalina Ion: Religiile lumii sunt foarte putin intelegatoare atunci cand vine vorba de comunitatea gay. In aceste conditii, cat de mult conteaza Dumnezeu pentru tine?
Robert: De mic copil am fost invatat ca Dumnezeu e in toate lucrurile din jurul nostru si ca Dumnezeu inseamna iubirea absoluta fiindca a fost capabil sa isi sacrifice unicul Fiu pentru a spala pacatele omenirii. Dumnezeu e Credinta, cel putin pentru mine. Imi ajunge sa ma retrag undeva si sa ma rog, in gand, Lui. Ma simt astfel mult mai aproape de El decat daca ar trebui sa sarut o cruce pe care au sarutat-o alte sute de oameni inaintea mea.
Madalina Ion: Homosexualii sunt discriminati in foarte multe aspecte ale vietii: casatoria, locul de munca, serviciul militar si adoptia. Ce parere ai despre toate aceste restrictii?
Robert: Serviciul militar este optional si la fel ca si in cazul unui loc de munca, ar trebui sa primeze calitatile umane si nu preferintele sexuale.
La capitolul adoptie lucrurile sunt ceva mai complicate. Dorinta de a avea un copil inseamna de fapt o dorinta de a fi implinit, iar un copil nu trebuie sa fie decat rezultatul iubirii dintre doi oameni; nu e o joaca, nu e o investitie, nu e un mod de a continua numele de familie si a deveni nemuritori, nici macar de a deveni fericiti, iar a te juca cu o viata de om nu este un subiect foarte simplu mai ales in vremurile grele pe care le traim.
Da, in Romania din punct de vedere legal nu te poti casatori cu persoana pe care o iubesti decat daca este de sex opus. Nu stiu ce sa cred, probabil un sistem de parteneriat civil ar fi binevenit. Un cuplu de homosexuali plateste aceleasi dari la stat, aceleasi asigurari si asa mai departe. Nu vad de ce partenerul meu nu ar profita de agoniseala de-o viata daca eu as muri intr-un accident. Doar pentru ca nu e femeie?
Totusi, noi oamenii tindem sa uitam ca viata aceasta, cu bune si rele, nu ne-a fost data in scopul de a o controla pe a altora. Poate aceasta ar fi o tema potrivita la care am putea reflecta cu totii.
