Ulterior accidentului nuclear de la Fukushima, declansat de cutremurul si tsunami-ul care au avut loc la data de 11 martie, muncitorii au fost nevoiti sa raceasca reactoarele. Insa, la contactul cu reactoarele supraincinse, apa aruncata de autoritati s-a evaporat, iar echipele de salvare nu au avut ce face altceva decat sa lase respectivele particule sa se raspandeasca in atmosfera. Insa, partea proasta este ca scurgerile radioactive care aveau loc la Fukushima au intrat in reactie chimica cu particulele atmosferice, degajandu-se in aer. Asa se face ca, la data de 28 martie, oamenii de stiinta au depistat particule radioactive in aerul din zona San Diego, California.
Depistand existenta particulelor de sulf din aerul californian, cercetatorul Antra Priyadarshi, de la Universitatea din California, San Diego, si-a amintit de existenta unui studiu aparut ulterior anilor ’50 si ’60, dupa testarea bombelor nucleare. Atunci, oamenii de stiinta au observat formarea sulfului greu, izotopul sulf-35, care a generat o ciuperca atomica. Respectivele reactii chimice au degajat o multime de neutroni care reactionau cu apa sarata, bogata in ioni de clorura, care ii converteau in sulf-35. De altfel, cercetatoarea de la San Diego, Antra Priyadarshi, impreuna cu colegii ei, au depistat in atmosfera urme mici de sulf radioactiv, motiv pentru care nu au avut ce face decat sa astepte. Si nici nu a fost o asteptare lunga. Sulful turbiona deja inca de la Fukushima, unde a intrat in reactie cu oxigenul pentru a forma dioxid de sulf si particule fine de sulfati, numite aerosoli. In curand, vanturile puternice au impins aceste particule catre vest. Sulful-35 apare in mod natural, cand razele cosmice trimit atomi de argon in atmosfera superioara, numita si stratosfera, generand astfel sulf radioactiv. Dar doar o parte neinsemnata din aceste particule ajunge in straturile de jos ale atmosferei. Intr-o zi normala, Priyadarshi observa intre 180 si 475 de atomi de sulf-35 sub forma de sulfati pe metru cub de aer, dar, in data de 28 martie, aceasta a depistat un numar de 1500. „Nimeni nu a vazut un procent atat de mare de aer din stratosfera coborand in stratul marin”, declara aceasta, citata de revista Science.
Acela este momentul in care cercetatorii au inceput sa investigheze posibilitatea ca respectivele substante sa provina de la Fukushima. Cei mai multi atomi de sulf-35 se dispersasera in atmosfera sau fusesera doborati de ploaie in ocean inainte de a ajunge la San Diego, dar Priyadarshi estimeaza ca un procent de 0.7% si-a terminat calatoria, prea putini pentru a deveni periculosi. Pe baza unei simulari pornind de la aceste date, s-a ajuns la concluzia ca la Fukushima, in timpul dezastrului, s-au acumulat izotopi radioactivi de sulf care depaseau de 365 de ori valorile normale. Aceleasi studii indica faptul ca, pe fiecare metru patrat din jurul reactoarelor, unde se aflau numeroase particule de apa sarata, au fost degajate 400 de miliarde de neutroni inainte de data de 20 martie. O astfel de estimare le poate da cercetatorilor o idee mai apropiata de realitate despre intensitatea dezastrului. Netinute sub supraveghere, aceste particule pot genera un dezastru asemanator celui de la Cernobil.
Andreas Stohl, un cercetator de la Institutul Norvegian pentru Cercetarea Aerului, din Kjeller, nu este convins de acest lucru. Acesta sustine ca sulful-35 a fost imprastiat de vanturi in directii aleatorii in calatoria sa de aproape 10,000 de kilometri pana la San Francisco, motiv pentru care speculatiile facute de cei de la Universitatea California au la baza foarte multe necunoscute.
Karl Turekian, un geochimist al atmosferei de la Yale, este de acord cu cercetatorul norvegian. In schimb, acesta adauga faptul ca cercetatorii de la San Diego au facut tot ceea ce le-a stat in putinta pentru a testa fenomenul luand in calcul toate elementele haotice ale atmosferei. Pe de alta parte, acesta atrage atentia asupra faptului ca nu exista alti oameni de stiinta care sa fi facut un studiu in vederea estimarii scurgerilor de neutroni in atmosfera. Acesta declara: „Nimeni nu a avut un termometru neutronic la Fukushima”, anunta Science.
In momentul de fata, reactoarele de la Fukushima s-au racit, iar cea mai mare proba pe care oamenii de stiinta trebuie sa o treaca acum este aceea de a stopa raspandirea elementelor radioactive, care au fost eliminate in timpul dezastrului. Thiemens va lucra alaturi de oamenii de stiinta japonezi pentru a urmari nivelul de infiltrare al sulfului-35 in solul din preajma reactoarelor pentru a descoperi care sunt locurile periculoase.
Dupa cum putem observa, din ce in ce mai multe centrale nucleare au probleme generate atat da om, cat si de cauze naturale. In ciuda faptului ca energia nucleara este foarte ieftina, aceasta este si foarte periculoasa. Tocmai de aceea ar trebui sa insistam, la nivel mondial, sa se diversifice mijloacele de producere a energiei pe cale naturala, caci acesta este cel mai sigur mod de a ne pastra in viata si pe noi, si pe planeta noastra.
