Asistam la al treilea moment de inflexiune a politicii romanesti in acest an 2012 extrem de furtunos, melanj de farsa si de tragedie pentru jumatatea responsabila a poporului roman – alegatorii.
Blocurile politice par a se fi pozitionat definitiv inaintea scurtei dar teribilei ciocniri din 9 decembrie. Generalul Vara, intruchipat de negutatorul din Lisabona, baronul-bilderberg Barroso si cea mai politizata si detestata dintre Curtile Constitutionale a inclinat in mod incorect balanta in favoarea boicotardului ilegitim de la Cotroceni.
USL a facut, desigur, cateva erori ce au generat consecinte majore: ineficienta comunicarii externe, intruchipata pur intamplator si perfect hazardat de Andrei Marga. Preluarea manierei de a conduce prin ordonante de urgenta a guvernului Basescu, nepotrivita cu blitzkrieg-ul politic, din pricina efectului psihologic pe plan extern. Si, in cele din urma – stabilirea unui orar estival prea rapid. Amanarea suspendarii si a referendumului pana in septembrie, dupa vacanta parlamentara, ar fi maximizat sansele de a obtine un referendum – cu cvorum – in doua zile si de a il demite pe Basescu, in vederea unor alegeri legislative si prezidentiale simultane, ce i-ar fi spulberat pe Mihai Ungureanu si Dan Diaconescu, putand constitui o premiera in politica post-decembrista. Anume, alegerea unui presedinte din primul tur de scrutin, in surprinzatoarea persoana a lui Crin Antonescu.
Metoda fierberii la foc mic, practicata de Basescu si, mai nou, de pupilul sau intr-ale aventurismului politic, Dan Diaconescu – ar fi fost singura sansa pentru ca ofensiva blitz de vara sa devina un atac distrugator pentru primejdiosul centru de putere reprezentat la suprafata de Traian Basescu.
Razboiul politic, desi castigat in apusul Occidentului, ilicit si pe sub masa de poker a hotelului olandez, a semanat mai degraba cu durele campanii din Est. Adversarul (care nu este nici pe departe ARD, spectrala injghebare politica a lui MRU, a buldogului inexplicabil de credincios si a valetilor lor) era prea puternic pentru un blitzkrieg de scurta durata. Blitz-ul ar fi trebuit sa constituie numai inceputul sfarsitului pentru molohul reprezentat la suprafata de cartitele politice Basescu si Ungureanu, o campanie scurta si dura de dizlocare a unui centru de putere ocultat, ce a patruns in aproape toate ramificatiile politicii si societatii romanesti.
Anul 2012 si, poate, inceputul lui 2013 reprezinta ultimul moment in care molohul reprezentat de presedintele-marioneta T. Basescu mai poate fi invins. 2014 este un pod prea indepartat in aceste vremi tulburi, si la fel va fi, din pricina UDMR, si imposibila modificare presupus benefica a Constitutiei in 2013.
Capitalizarea USL la instabila si puternic manipulata bursa electorala romaneasca nu s-a sfarsit inca. Viitorul pe termen scurt va aduce multe surprize. Ofensiva de toamna a debutat prin batalia politica pentru Oltchim, in care Dan Diaconescu a cazut chiar in capcana pe care o intinsese USL-ului. Partida a fost jucata aproape corect de Victor Ponta, care i-a refuzat lui Diaconescu martiriul previzibil prin necastigarea licitatiei. O mai mare retinere in declaratiile publice ar fi fost, totusi – salutara. Dan Diaconescu, in cazul in care nu va achizitiona pachetul majoritar la Oltchim va avea doar de pierdut in plan electoral.
In aceste conditii USL ar putea spera la o capitalizare la bursa electorala care sa ii aduca dupa 9 decembrie si redistribuire un aparent confortabil procent de 58%. Daca insa molohul ii va scoate cu bine pe Diaconescu si Ungureanu din comedia propriilor erori, atunci totul poate fi pierdut de Antonescu, Ponta si majoritatea electoratului roman, din pricina acelorasi flagrante aberatii constitutionale ce ofera prea multe puteri unui presedinte dez-legitimat.
Bataliile cu Basescu si molohul politic intern si extern al carui reprezentant este nu se pot da decat sub deviza totul sau nimic. Iar 2013 va fi un an plin de razboaie, chiar daca USL il va castiga in aparenta pe al sau in 9 decembrie – in pofida generalului Iarna. Altfel, intotdeauna in strategie – si Referendumul a aratat-o suficient de limpede – o victorie partiala, in maniera lui Pyrrhus – nu inseamna nimic altceva decat esecul.
