De putine ori am ramas ca la dentist, intr-o viata, in fata a tot ceea ce a putut zamisli mana si mintea omeneasca. Asta pana m-am convins, la capatul a mai multor vizite in zona ca profesorul doctor in jocul de table, VASILE DANILA, zis Pazvante, a mutat raiul la Tecuci.
Parcul Pazvante
Este ceva de vis, o imbinare intre natura, oaza de frumusete, probabil unica in Europa de Est si singulara in Romania, adresa care va atrage, cu siguranta, mii de turisti spre fostul targ si punct de vama, mentionat documentar pentru prima oara in 1134. Asa poate fi unita credinta cu fapta in social, un vis devenit realitate, lucru apreciat de toti cei care l-au strabatut, de la Principele Radu de Hohenzollern la Episcopul Casian al Dunarii de Jos.
Cei de la Gradina Botanica din Iasi, prin vocea profesoarei Profira Vidrascu, si-au aratat uimirea in fata unui fapt implinit: botanistul amator a intrecut cohorta de specialisti scoliti in universitatile tarii. Este acum in Parcul Central din Tecuci, caruia meritat ar fi sa i se spuna dupa ctitor, Parcul Pazvante, peste 700 de specii de trandafiri, arbusti si arbori ornamentali de o valoare inestimabila pentru fondul de plante, gasit in Romania, o alegorie amenajata prin trei cascade, una dintre ele fiind cea mai mare cascada artificiala din Europa, podete, tergale, carute, plus o imbinare intre lemn, piatra si Masa Tacerii, toate dominate de lumina si intelepciunea lui Dumnezeu.
Pe urmele lui Pazvante Chioru
Cine n-a auzit de Pazvante Chioru? Legendarul personaj, pomenit adesea, era, de fapt, fiul unor romani timoceni trecuti la credinta musulmana din motive „de afaceri’’. Osman Pazvantoglu (Pazvante Chioru) ajunge Pasa al Vidinului, dupa ce isi dovedeste mai intai loialitatea fata de imperiul turcesc in cateva batalii, in care isi pierde un ochi. In anul 1801, Pasa Pazvantoglu jefuieste impreuna cu mercenarii sai, orasul Craiova, ajungand chiar pana in partile sudice ale Moldovei, dupa care se va intoarce cu prazi bogate in statul sau „independent’’, nu inainte insa de a solicita domnitorului fanariot Constantin Ipsilanti, tot in acel an, un episcop ortodox roman pentru „statul’’ sau. Osman Pazvantoglu, „tradat’’ de francezi, care aveau nevoie de Turcia, din pricina razboiului cu Rusia, moare pe data de 31 ianuarie 1807, se pare otravit de medicul evreu al orasului, „agent secret’’, in slujba sultanului. Sa mentionam ca expresia „pe vremea lui Pazvante’’ inseamna „din vremuri de demult’’, dupa Cioranescu.
Cartea de vizita a Tecucilor
Pe vremea comunistilor, celui de-al doilea municipiu al judetului Galati i se atribuise atributul de „oras al trandafirilor’’, erodat de vremurile acestei democratii originale pe care o traim. De altfel, pana la instaurarea regimului comunist in Romania a fost resedinta judetului Tecuci, fiind declarat municipiu in 1968. Viata culturala a avut de toate: societati culturale, ateneu, camine, ziare, muzee, biblioteci, cenacluri, catedrale, colegii si licee. Este locul de unde au plecat personalitati precum Costache Conachi, scriitorul si prozatorul Calistrat Hogas, memorialistul si istoricul literar Nicolae Petrascu, fratele sau, pictorul si academicianul Gheorghe Petrascu, oamenii de litere precum Hortensia Papadat-Bengescu, Stefan Petica, Tudor Pamfile, Mihail Manoilescu, Ion Dongorozi, filosoful Ion Petrovici, dar si orasul care, asa cum afirma energicul primar Eduard Finkelstain, si-a recompensat cum se cuvine oamenii de onoare, acordandu-le titluri simbolice Preasfintitului Doctor Casian Craciun, actritei Tamara Buciuceanu-Botez si scriitorului George Arion.
Haiducul, un om simplu
Motto: „Cat in codru-am haiducit Roman bun n-am omorat, Unde intalneam bogatul, Mana-n punga i-o bagam: Jumatate i-o luam, Jumatate i-o lasam; Iar unde intalneam saracul Imi ascundeam baltagul, Dadeam bani de cheltuiala Si haine de primeneala.’’ (Cantec haiducesc) Eroul acestui reportaj este sot si tata a doi copii minunati, Ionela terminand managementul, turismul si dreptul, ultima facultate cu specializarea relatii comunitare europene, iar baiatul, Antonel Alberto, este mana lui dreapta, toate ideile de design si de dezvoltare a parcului apartinandu-i. E de loc din Barcea Galatiului, iar la 13 ani si jumatate a plecat de acasa pentru ca nu dorea ca viata lui sa continue la coada vacii. Peste cinci ani a incercat sa fuga din tara prima oara. In decembrie 1989, la putin timp dupa ce a incercat, tot fara noroc, sa treaca granita pentru a doua oara, a condus grupul revolutionarilor din localitate, dar n-are si nici nu vrea brevet de revolutionar sau altceva.
Pe 9 ianuarie 1990 a obtinut pasaportul cu numarul 1 eliberat la Tecuci. Are o minte brici, ochi de vultur, pitulati tactic si strategic in spatele unor ochelari cu lentile fumurii de care se desparte doar in ocazii deosebite, o chelie ce-l apropie de fostul arbitru Colina, multe cicatrici si tatuaje, are in jur de circa si ceva, iar multi il considera un paria al unei societati care numai plina de pudoare si imaculata nu este. A absolvit cu brio facultatea strazii.
Locuieste intr-un apartament cu trei camere, deci nu este figurant. Traitor cu capul pe umeri si cu picioarele pe pamant, a facut mare parte a banilor in tara si peste granita invartind zarurile, bani pe care i-a investit apoi, cu incuviintarea sotiei, Ginica, pentru a crea acest colt de rai, dupa ce Primaria i-a concesionat un loc de 2500 mp, altadata lugubru, plin de gunoaie si boscheti. A curatat totul si a inceput plantarile, chiar cu floarea de colt adusa de pe stancile Sfinxului din Bucegi, pana la philodendroni si palmieri, creand o adevarata simfonie a culorilor.
Este in prezent si campionul trandafirilor din 2004, trandafiri care-si schimba culoarea de la galben la rosu de-a lungul evolutiei florii, dar si a sapte soiuri de magnolii, lalele, azalee japoneze, liane si alte minunatii florale, printre care si o ultima achizitie, Acacia – un arbust adus din Arabia Saudita din familia coniferelor. Pasarile lui canta printre ramurile copacilor falnici fara sa le pese, parca, de cei care nu au habar pe ce lume traiesc, veveritele zboara pe trunchiuri groase, iar apa danseaza ca o balerina gingasa si senzuala, de i-au uimit si pe cei de la postul de televiziune N 24 care au transmis in direct pret de mai multe ore de aici, lasandu-i muti de uimire pe telespectatorii din toata tara. Numai intr-o voliera speciala imbracata in scoarta de copac sunt peste 300 de papagali, canari (unul, poreclit Cocosatul, reuseste 18 triluri consecutive), perusi, turturele, pescarusi japonezi, mierle indiene, kakadu, cinteze, pe care prietenii lui cei mici ii vedeau inainte doar la Canalul TV Animal Planet.
A investit doar pentru a crea acest colt de rai peste un milion de euro, dar nu regreta chiar daca-l napadesc cotidian facturile de la banci. De aici vorbele preferate ale acestui om, de o curatenie sufleteasca imaculata: „Cand daruiesti, nu socotesti!’’ Asta pentru ca acest barbat adevarat, cu sange, din categoria oamenilor care n-au trait degeaba vaslind prin viata ca gasca prin apa, nu vorbeste, ci face. Il stie tot targul, tot judetul, toata Moldova, toata tara si merita sa-l stie si numerosi turisti straini, randurile noastre fiind o invitatie in acest sens.
Sfatul Inteleptilor
Recent s-a sfintit un colt rustic numit „Sfatul Inteleptilor’’, unde exista acum si o Masa a Tacerii, pe care troneaza un amplu buchet de flori de mina, lucrare in granit a unui sculptor brailean, care a cioplit 11 ani la aceasta piatra, asemanatoare cu cea a lui Brancusi de la Tg. Jiu. Printre curiozitati se afla cristale de cuart alb, negru, roz, mov, cristale cu praf de aur din galeriile aurifere, un cristal-diamant elvetian. Un cerc este realizat din sapte stalpi de lemn de stejar, pe fiecare stalp fiind reprezentat cate un intelept al comunitatii, care a dominat in diverse perioade istorice, primul intre stalpii comunitatii fiind taranul roman.
In mod simbolic, fiecare stalp al comunitatii este strajuit de cate un inger ca o legatura tainica intre pamant si cer. Pe frontispiciul portii sunt trecute cele trei virtuti ale Bisericii: „Credinta, nadejdea, dragostea’’.
Cum intri in acest spatiu, unul dintre intelepti, preotul, are in mana o carte, nu una oarecare, ci „Cartea cartilor’’, pe care este scris „Nihil sine Deo/Nimic fara Dumnezeu’’. Semnificatia acelei mese este una aparte: intelepciune, poarta intrebarilor, sfatul batranilor, aleea concilierii cu pavaj din granit cristalizat ce emana un val de bioenergie si istoria civilizata intr-un unic context. Actuala fantana arteziana va deveni patinoar pe timp de iarna. De putin timp aici tot trecatorul poate sa-si aline dorul de pace si liniste, dorul de valorile noastre romanesti, intrate, de prea multa vreme, intr-un con de umbra. Poate asa, in goana de a ne identifica intre neamurile pamantului, ne mai amintim de mostenirea bunilor si strabunilor nostri.
Una care avea cumpatarea izvorata din lumina si intelepciunea lui Dumnezeu. Acelasi Dumnezeu la care se roaga Pazvante sa-l ajute in reusita ca Tecuciul lui iubit sa aiba o faima dusa in intreaga lume, faima la care si el a contribuit decisiv.
