Cele 4 legi ale detasarii pentru eliberarea emotionala

In abordarea cresterii personale si a spiritualitatii, termenul de detasare este cheia pentru atingerea fericirii . Inseamna sa putem depasi barierele zonei noastre de confort pentru a nu mai avea nevoie, de dependenta, de a trai cu teama de a pierde dimensiunile de care ne agatam excesiv. Pentru ca numai atunci cand vom reusi sa depasim ego-ul ne vom opri in cele din urma sa suferim.

Sa incercam pentru o clipa sa explicam ce este fericirea pentru noi. Sunt cei care ar spune ca fericit este cineva care are atuuri mari, un partener bun, un cont curent confortabil. Toate acestea acopera, fara indoiala, multe dintre nevoile noastre de baza. Cu toate acestea, ofera aceste dimensiuni un sentiment autentic de bunastare? In realitate, cea mai exacta definitie a ceea ce este fericirea nu ar putea fi mai simpla: fericirea este absenta fricii, inseamna a nu sti ce este anxietatea si ce stie ea.

Practic inseamna sa stii sa iubim, sa apreciem si sa ne implicam in lucruri dintr-un punct de vedere mai echilibrat si sanatos, eliberandu-ne la randul nostru de acele excese care ne pun in lanturi si ne leaga. Asta ne-a taiat aripile.

Practicarea detasarii este asadar primul pas in atingerea acelei stari. Este sa ne permitem sa fim mai liberi, mai usori, mai putin atasati de ceea ce avem sau de ceea ce ne lipseste. Inseamna sa traiesti din inima, fara a avea nevoie in mod compulsiv de nimic sau de cineva. In acelasi timp, inseamna si putere si a sti sa daruiesti celorlalti cu autenticitate si fara presiune.

Eliberarea emotionala generata de detasare ne ofera optiunea de a trai mai cinstit. Este atunci cand optiunea de a creste in fata noastra, de a avansa in cunostinta de cauza. Fara sa faca rau nimanui, fara ca cineva sa-si puna gardul in jurul nostru camuflat cu lanturile iubirii pasionale, filiale sau chiar materne.

Sa invatam, deci, sa punem in practica aceste legi simple despre detasare…

Prima lege a detasarii: esti responsabil pentru tine

Prima lege a detasarii invoca un principiu de baza al cresterii personale: responsabilitatea. Sa ne gandim: nimeni nu ne va indeparta fiecare piatra pe care o gasim pe parcurs. Asa cum nimeni nu va respira pentru noi sau nu se va oferi voluntar pentru a ne duce necazurile sau durerile.

Fiecare dintre noi este arhitectul propriei noastre existente. Si asa ceva implica curaj. Inseamna ca trebuie sa ne detasam de opiniile celorlalti, de nevoia de a fi validati, sa asteptam aprobarea celorlalti pentru a merge mai departe cu deciziile, visele sau proiectele noastre.

Suntem oameni liberi, gata sa cream destinul pe care il consideram potrivit.

Deci, fiind pe deplin constient de acest drept de a fi constructori ai propriului destin, tineti cont de aceste dimensiuni:

  • Nu-ti pune propria fericire in buzunarul celorlalti . Nu concepe ideea ca pentru a fi fericit in aceasta viata, este esential sa gasesti un partener care sa te iubeasca sau sa ai mereu recunoasterea familiei tale. Singuratatea este uneori cea mai buna companie pentru a ne favoriza autorealizarea.
  • Daca barometrul satisfactiei si fericirii tale se afla in ceea ce iti ofera altii, vei primi doar suferinta. Motivul? Rareori vor reusi sa -ti acopere toate nevoile.
  • Cultiveaza-ti propria fericire, simti-te responsabil, maturizeaza-te, fii constient de deciziile tale si de consecintele acestora, alege pentru tine si nu lasa niciodata starea ta de bine sa depinda de opiniile sau sfaturile celorlalti.

A doua lege a detasarii: traieste in prezent, accepta, asuma realitatea

In aceasta viata, nimic nu este etern, nimic nu ramane, totul curge si isi reia drumul tesand acea ordine fireasca pe care ne este atat de greu sa o asumam uneori. Oamenii sunt aproape intotdeauna concentrati pe tot ceea ce s-a intamplat in trecut si care, intr-un fel, devine acum o povara grea care ne modifica prezentul.

De multe ori, suntem atat de „atasati” de toate acele evenimente care s-au petrecut ieri, incat uitam cel mai important: sa traim.  Ne punem toata atentia asupra acelor dezacorduri familiale, asupra traumei care ne inconjoara si ne conditioneaza, asupra acelei pierderi, asupra acelui esec sentimental sau asupra acelei frustrari care nu a fost depasita… Toate acestea sunt ancore care ne tin, care ne pun. lanturi in picioare si carlige in suflet.

Detasarea inseamna si unirea fortelor pentru a privi prezentul si ne permite sa vindecam ranile. Trebuie sa favorizam acceptarea, sa ne asumam realitati si sa nu rezistam anumitor dovezi. In plus, uneori nu avem de ales decat sa iertam si chiar sa ne iertam pe noi insine. Abia atunci ne vom simti mai eliberati, gata sa apreciem cu toate simturile „aici si acum”, acest prezent in care ai ocazia reala.

A treia lege a detasarii: promoveaza-ti libertatea si permite-i si altora sa fie liberi

 Presupune ca libertatea este cel mai deplin, complet si sanatos mod de a te bucura de viata, de a o intelege in toata imensitatea ei.

Detasarea nu inseamna taierea legaturilor sau stabilirea de legaturi marcate de raceala emotionala. Dimpotriva. Ne confruntam cu o dimensiune in care invatam sa inlaturam fricile pentru a iubi intr-un mod mai autentic si mai respectuos. Este a sti sa daruim si sa ne permitem sa primim fara presiune, fara nevoi oarbe, fara nelinisti sau cu teama eterna de a fi abandonati . Este preferarea fara a avea nevoie de celalalt.

De asemenea, un alt aspect de care trebuie sa ne amintim despre detasare este ca nu suntem obligati sa fim responsabili pentru viata celorlalti . Astfel, nu lipsesc cei care, de exemplu, tanjesc sa-si gaseasca un partener care sa fuga de singuratate sau chiar sa vindece rani vechi de ieri. Sa fim clari ca niciunul dintre noi nu are obligatia de a merge ca erou. Pentru a-i salva pe altii pentru a-si vindeca singuratatea sau fracturile cauzate de relatiile vechi. Aceste tipuri de legaturi genereaza doar suferinta.

Atasamentele intense nu sunt niciodata sanatoase, sa ne gandim de exemplu la acei parinti obsesivi care merg prea departe in a-si proteja copiii si ii impiedica sa se maturizeze, sa poata avansa in siguranta pentru a explora lumea.

Nevoia de „detasare” este vitala in aceste cazuri, in care fiecare trebuie sa depaseasca limitele certitudinii pentru a invata din neprevazut, din necunoscut.

A patra lege a detasarii: presupunem ca pierderile vor avea loc mai devreme sau mai tarziu

In fiecare curent budist si spiritual este prezenta ideea de impermanenta. Vorbim de acea dimensiune in care suntem fortati sa intelegem „da sau da” ca in aceasta viata nimic nu dureaza, ca nimic nu poate fi continut pentru totdeauna. Relatiile si chiar lucrurile materiale se schimba, se maturizeaza si adesea ajung sa dispara. Sa presupunem asadar ideea de schimbare, absenta si chiar pierdere ca o lege vitala la care nu putem inchide ochii.

Unii oameni vor pleca pentru totdeauna, copiii vor creste, unii prieteni vor inceta sa mai fie prieteni si unele iubiri vor parasi caldura mainii noastre…  Cu toate acestea, vor veni multe alte lucruri. Pentru ca viata este schimbare, dar si miscare si toate acestea fac parte din detasare. Si ca atare, trebuie sa invatam sa o acceptam pentru a o infrunta cu mai multa integritate. Cu o forta mai mare. Cu toate acestea, ceea ce nu se va schimba niciodata este capacitatea ta de a iubi: incepe intotdeauna cu tine insuti.

In concluzie, daca vrei sa incepi sa practici cele patru legi ale detasarii, incepe prin a identifica emotiile si sentimentele generate de obiectele de atasament (care pot fi o persoana, o situatie sau o apartenenta); apoi intreaba-te ce scop servesc in viata ta si tine mereu cont de asta. Apoi, fii recunoscator pentru ceea ce a facut pentru tine si lasa-l sa plece.

Nu rata
Pe acelasi subiect