Dupa 20 de ani de in care problemele de sanatate si gindurile de retragere si-au pus amprenta pe scrierile mai putin reusite ale lui King, cu 11/22/63 acesta continua revenirea de forma inceputa cu Duma Key, Under the Dome si Full Dark, No Stars. De fapt, acest roman poate sta alaturi de oricare dintre capodoperele autorului american si sper sa avem marele noroc ca (lucru extrem de rar in literatura, poate la Philip Roth) cariera lui sa atinga doua virfuri de forma artistica.
22 noiembrie 1963. Data la care presedintele american John Fitzgerald Kennedy a fost ucis. Probabil, in intervalul dintre Razboiul Civil si 9/11, cel mai traumatic eveniment din istoria poporul american. Atitea vise spulberate de atunci, atitea razboaie purtate, atitea intrebari fara raspuns. Ce-ai face daca cineva ti-ar spune ca e posibil ca Kennedy sa nu moara? Ca Lee Harvey Oswald poate fi oprit inainte sa traga cele 3 gloante? Pentru Jake Epping, aceste intrebari ipotetice devin reale, in momentul in care descopera in pivnita unui prieten un portal care leaga anul 2011 de 1958. Astfel va incepe o calatorie de 5 ani, impotriva istoriei si a trecutului, la sfirsitul careia Jake spera sa rescrie realitatea, sa schimbe vieti si sa scoata viitorul din gaura in care l-a aruncat moartea unui presedinte.
Drumul lui Jake are patru parti distincte, fiecare dintre ele interesante si satisfacatoare in mini-sfirsiturile lor. Patru parti care ar fi fost nuvele sau romane de sine statatoare foarte reusite, dar impreuna formeaza un tablou fascinant al nostalgiei si trecutului, al bucuriei de a iubi si a trai, al abuzului si greselilor. Paginile lui King nu au fost niciodata mai puternice, mai triste si mai sfisietoare.
Iar pentru cei care considera ca acele capitole din It care se petrec in trecut sint cele mai fabuloase pagini scrise de King vreodata, va fi o adevarata incintare sa descopere ca una dintre cele patru parti din drumul lui Jake spre 11/22/63 se petrece in orasul Derry in anul…1958. Va fi o intilnire de neuitat cu vechi si tineri prieteni, dar si cu spaime teribile cu dinti si vopsea alba pe fata.
King realizeaza in aceasta carte cea mai eleganta rezolvare a calatoriei in timp din toata literatura (te face sa te gindesti ce ar putea face King cu alte teme clasice ale SF-ului). Astfel el scapa de toate recuzitele si paradoxurile pentru a se putea concentra pe ceea ce face calatoria in timp cel mai bine: sa fie pretextul de a explora unul dintre cele mai importante sentimente umane – cel al nostalgiei si al nevoii de a retrai trecutul. Calatoria in timp este imposibila, dar asta nu a impiedicat multi scriitori de SF (incepind cu H.G. Wells) in a folosi aceasta tema pentru a analiza lumea contemporana lor. Si cit de fascinanta este analiza facuta de Stephen King Americii anului 2011, plina de pesimism, de frica si de nevoia de a uita de trecutul traumatic, de prezentul cenusiu si de viitorul nesigur.
Exista chiar un capitol care se petrece in timpul crizei din Golful Porcilor, care prin absurdul, grotescul si anxietatea personajelor, nu este cu nimic mai prejos decit capodopere ale spaimei nucleare ca Thunder and Roses a lui Sturgeon sau Coming Atraction a lui Leiber.
Nu reusesc sa-i gasesc cusururi acestei carti, pentru ca, pentru mine, ea a functionat perfect. 11/22/63 este, alaturi de The Shining, The Stand sau It, una dintre capodoperele lui Stephen King si demonstreaza inca o data ca acesta este fara tagada unul dintre marii prozatori americani ai secolul XX.
