Aniversari UNESCO

Limbajul muzical al lui Mozart e accesibil umanitatii prin puritatea lui si prin valoarea exacta a fiecarei fraze, George Calinescu, Studii si cercetari de istorie literara si folclor, 1956)

In seria manifestarilor incluse in calendarul cultural al UNESCO omagierea lui W.A.Mozart constituie una din directiile de referinta. Aflat sub auspiciile diplomatiei culturale vieneze, memento-ul mozartian s-a desfasurat sub aripa protectoare a Muzeului National George Enescu. Pentru autorul Rapsodiilor, Mozart a insemnat o eterna logodna cu absolutul, cu ingerii amintirilor de dincolo de noi.

Lansarea cartii regretatului maestru Radu Gheciu (Mozart) a beneficiat de prezenta unor distinse personalitati ale vietii muzicale autohtone, precum: muzicologii Petre Codreanu si Costin Popa, directorul Editurii Muzicale, Silviu Deaconescu, artistii Pompei Harasteanu si Cristina Radu (soprana), cat si Viniciu Moroianu, Alexandru Popovici si Cristian Vais (pianisti ). Studiul consacrat vietii si operei magicianului din Salzburg, cum il numea Charles Gounod se remarca prin soliditate documentara, eleganta stilistica si o anume vocatie a expresiei aforistice, cu ecouri din St. Zweig sau Romain Rolland.

Cercetator pasionat de vocile documentului, inzestrat cu intuitia epicului, Radu Gheciu a reusit sa ofere cititorilor sai un posibil reper monografic. Fin analist al starilor interioare, criticul recurge la instrumentele arheologiei literare, pentru a reconstitui intreaga atmosfera a epocii mozartiene, recompunand din date si marturii ale contemporanilor, geografia unui destin ultragiat. Mozart a trait in acea ambianta a secolului al XVIII-lea, impregnata de faimoasa polemica muzicala ( lansata de Rousseau), intre preponderenta melodiei sau a armoniei, intre muzica dramatica si aceea instrumentala. Pe de alta parte, cum aminteste istoricul Enrico Fubini, opera devine in acea vreme, o necesitate organica; numai in Venetia de pilda, intre 1640 si 1700 apar aproximativ 350 de opere inedite.

In Franta, florentinul Lully, muzician de curte, creeaza un anume curent de opozitie fata de opera italiana, la care si Mozart va adera mai tarziu. Din acest curent se vor naste acele vestite querelles in jurul muzicii timpului, dar se va naste deopotriva si opera unui Rameau si tragediile dramatice ale lui Gluck. Veacul in care a compus Mozart e cel ce contine acele elemente definitorii, privind estetica formelor muzicale, reluate azi, in varii dezbateri oferind noi puncte de plecare pentru majoritatea inovatorilor actuali ( v. conceptiile muzicale ale unor Strawinski, Berg, Hindemith, Webern sau Boulez )

Secolului lui Voltaire ii revine meritul de a fi integrat muzica in marea dezbatere spirituala europeana. Format in ambianta enciclopedista, Mozart a cautat in creatia sa, o noua fuziune intre muzica, poezie si ritm ( a se vedea in acest sens, succesul deosebit de care s-a bucurat in epoca, o opera precum Rapirea din Serai, jucata la Burgtheater-ul vienez, in 1782). Compozitorul a reliefat prin simplitate si armonie, eternele principii ale expresiei muzicale, evidentiind astfel, legatura indisolubila intre cuvinte si melodie. Exista, fireste, o plenitudine a muzicii, care-dupa Spengler- s-a nascut o data cu Bach se va dezvolta cu Mozart si Beethoven si se va sfarsi cu legenda lui Tristan.

Asadar, o moarte grandioasa, un final in apoteoza. Astfel se va ajunge la exaltarea filosofica a muzicii realizata ulterior, de estetica romantica a secolului XIX. Fiind cea mai romantica dintre toate artele( Wagner ) muzica devine pentru generatia lui Berlioz si Liszt, arta dominanta. La aceasta evolutie a contribuit si geniul mozartian, muzica devenind taramul ideal al poeziei insasi.

Nu rata
Pe acelasi subiect